 |
False teorii înfig zdravăn în mentalul colectiv prejudecata după care nevoile individuale şi colective ar fi dispuse într-o ierarhie în care trebuinţele economice au prioritate faţă de cele „superioare”, satisfăcute prin cultură şi educaţie. Ideea aceasta este cel mai vizibil ilustrată de politicile bugetare care, invocând urgenţa problemelor economice, aşează în mod sistematic cultura, educaţia şi cercetarea în zona procentelor nesemnificative. În realitate, cultura, produsele artistice răspund unor nevoi nu mai puţin urgente, nu mai puţin semnificative social decât cele economice. Greu, dar înaintea instituţiilor de stat, mediul privat de afaceri înţelege acest lucru.
Prudent dar sigur, oamenii de cultură, pe de o parte, şi liderii de afaceri şi managerii, pe de alta, găsesc premise pentru parteneriate în egală măsură profitabile. Două sunt întrebările de la care porneşte apropierea dintre mediile cultural şi de afaceri: Cum percep oamenii de cultură şi oamenii de afaceri acest început de colaborare şi unde găsesc ei premisele unor parteneriate între companii şi proiecte culturale?
Briganzii şi miopii
“Ştiinţa nu este sprijinită de Guvern, iar cultura cu atât mai puţin”, declară, într-un interviu pentru CSR România, Dumitru Murariu, Directorul Muzeului Grigore Antipa. “Adesea suntem dezamăgiţi în urma apelurilor pe care le adresăm mediului privat de afaceri. Companii mari, chiar bănci importante, au refuzat să ne sprijine activităţile.” La rândul său, Pavel Şuşară*, critic de artă şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici, admite că investitorii români „nu au descoperit încă resursele enorme ale obiectului de artă ca realitate investiţională. Acest tip de curaj lipseşte agentului economic român.” Cu toate acestea, remarcă Pavel Şuşară, se poate afirma că „am ajuns într-o perioadă în care cele două categorii foarte importante trebuia să se concilieze: pe de o parte, omul de afaceri, satanizat, un fel de brigand oficializat sau tolerat în spaţiul public, pus pe exploatarea nemiloasă a celui de alături, şi, de cealaltă parte, artistul, complet autist, incapabil să îşi descopere propriul metabolism. S-a făcut o încercare enormă de conciliere. Omul de afaceri trebuia să accepte artistul ca pe un partener valid şi nu ca pe o monstruozitate cu 50 de dioptrii, iar artistul trebuia să privească la omul de afaceri ca spre un partener care poate prelua prerogativele unui stat falimentar şi să-i asigure lui şansele de supravieţuire.”
Ofertă
Nevoile de comunicare şi de recunoaştere socială, competiţia, ieşirea pe pieţele europeană şi globală, fluctuaţia crescândă a forţei de muncă determină companiile să-şi îndrepte atenţia către cultură, unul dintre acele domenii care le poate asigura identitatea în raport cu piaţa, precum şi credibilitatea şi stabilitatea în relaţiile cu angajaţii şi cu comunităţile. „Probabil că noi, cei care înţelegem mediul de afaceri, trebuie să facem mai mult pentru a depăşi acea obtuzitate a managerului de care se lovesc oamenii de cultură care cer sponsorizări”, declară Lavinia Huidan*, Preşedinte EIT Forum Auto.
Comunicarea de afaceri, programele de responsabilitate socială, strategiile de comunicare cu grupurile cointeresate capătă un plus de consistenţă şi de credibilitate atunci când companiile recunosc şi respectă cultura şi publicul cărora li se adresează. Companiile multinaţionale au înţeles primele acest lucru. „Rolul nostru, ca oameni de comunicare, este să ne convingem managerii că trebuie investiţi bani şi în cultură, arată Lidia Solomon*, Director de Relaţii Publice Vodafone România.
Dacă mediul de afaceri începe să conştientizeze valoarea mesajului cultural, cum răspund oamenii şi instituţiile de cultură acestor nevoi sau aşteptări ale mediului de afaceri? Se poate vorbi de o ofertă a mediului cultural românesc îndreptată către aceste nevoi? S-a format, oare, şi funcţionează acel mecanism invizibil dar indispensabil al cererii şi ofertei care să medieze între nevoile şi aşteptările companiilor, pe de o parte, şi producţia artistică, pe de alta? Se poate vorbi de o piaţă a culturii româneşti care să trateze de la egal la egal cu mediul românesc de afaceri?
Se strâng, se pare, tot mai multe argumente pentru un răspuns afirmativ. „Există mulţi operatori culturali care au o ofertă către mediul de afaceri”, consideră Cristina Guseth*, Directoare Freedom House România. “Artistul român contemporan are ceva de oferit mediului de afaceri: imaginea succesului lui”, declară Cristian Mungiu într-un interviu acordat CSR România, octombrie 2007. “Eu am de oferit o imagine de curaj, imaginea unui artist care îşi depăşeşte condiţia lui de a cere ceva şi încearcă să organizeze felul în care mesajul lui ajunge la spectator.” Graţie suportului financiar al unor companii, regizorul român a reuşit să ofere unui numeros public din ţară prilejul de a viziona filmul său, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, distins cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, 2007. Este trist că, adesea, tinerii care îşi doresc cu adevărat să facă muzică pierd această şansă doar pentru că instituţiile de stat nu sunt sensibile la talentul lor, constată şi Pedro Negrescu, compozitor şi muzician de jazz. „Ce au de oferit aceşti tineri mediului de afaceri? Autenticitatea, pe cale de dispariţie, a unei culturi derutate, în căutare de sine. Eu cred că mediul de afaceri îşi doreşte cu adevărat lucruri noi şi frumoase,” declară Pedro Negrescu într-un interviu acordat CSR România.
Instituţiile de cultură devin conştiente de valoarea ofertei lor în relaţiile cu mediul de afaceri. Institutul Cultural Român, de pildă, explică Horia-Roman Patapievici*, Director al ICR, oferă companiilor care doresc să-şi asocieze imaginea cu el „prestigiul pe care îl poate oferi o instituţie a statului român care nu se identifică cu politica partizană a statului, care încearcă să fie ceva mai apropiată de cetăţeni, de actorii culturali, de societate, de comunităţile culturale, decât de statul român privit ca administraţie.”
Simple reguli pentru un bun parteneriat între cultură şi afaceri
Pentru a se dezvolta, companiile au nevoie de comunităţi stabile economic şi social, de o piaţă predictibilă şi de un mesaj propriu care să le individualizeze mărcile şi produsele. Pornind de la această premisă, iată câteva reguli simple care ar putea fi utilizate de către oamenii şi instituţiile de cultură pentru a dezvolta parteneriate de succes cu mediul privat de afaceri: să depăşească mentalitatea de grup asistat şi să opereze ca un ofertant pe piaţă, să treacă de la o atitudine pasivă sau reactivă la o atitudine activă sau proactivă, să ofere înainte de a cere şi să ştie bine ce au de oferit înainte de a cere ceva; să conceapă evenimente ori produse culturale care, prin anvergura, prin prestigiul şi calitatea lor, prin valorile şi mesajul pe care le poartă, să devină atractive prin ele însele şi dorite de către mediul privat de afaceri; să elaboreze strategii de comunicare, cu obiective şi public ţintă bine definite, astfel încât oamenii de afaceri să ştie bine ce li se poate oferi în schimbul a ceea ce li se cere; să identifice parteneri media care să asigure notorietatea evenimentelor culturale şi care să atingă publicul interesant pentru anumite companii; să atragă parteneri stabili şi credibili, atât instituţii publice şi organizaţii non-guvernamentale cât şi instituţii mass media sau trusturi de presă; să creeze evenimente pe termen lung, cu impact, capabile să impună nume şi tendinţe, să genereze plusvaloare, inovaţie şi schimbare socială; să-şi caute o identitate bine delimitată în spaţiul ofertei culturale, un echilibru original între tradiţie şi avangardă, între continuitate şi experiment; să-şi definească şi să-şi impună standarde care să delimiteze valoarea culturală de nonvaloare, care să protejeze şi să dea preţ autenticităţii, originalităţii şi creativităţii actului artistic; să proiecteze mesaje şi forme de comunicare care să facă din evenimentul cultural un produs accesibil, care să promoveze producţia artistică de calitate, care să cultive gustul pentru cultura de calitate îndeosebi în rândul tinerilor, viitorul public al producătorilor de azi, cei care, de fapt, impun viitoarele tendinţe de consum.
*„Comunicare prin cultură – valori, identitate, stabilitate”, workshop din cadrul Săptămânii PR-ului Românesc, eveniment organizat de fundaţia Forum for International Communications, noiembrie 2007.
|
