|
Social media este ca sexul între adolescenţi. Toţi vor, dar nimeni nu ştie exact cum funcţionează. Şi când s-a terminat, te întrebi „asta a fost tot?”. Aşa am citit de curând pe un blog. După ce sper că v-am captat atenţia cu această asociere, voi continua cu tema din urmă. Pentru că într-adevăr, companiile sunt puţin în urmă în ceea ce priveşte competenţa în domeniul social media. Cel puţin anul acesta s-a împământenit impresia că par a fi un lucru extrem de important. Din ce în ce mai multe firme se înghesuie pe reţelele sociale, agenţii specializate în web 2.0 apar ca ciupercile după ploaie şi întrebarea existenţei digitale nu mai este cum arată pagina web, ci ce strategie web urmărim.
Bine, există în continuare firme care preferă să acţioneze bloggeri în judecată şi să rişte insolvenţe private, decât să comunice cu ei la acelaşi nivel. Cazul producătorului de articole sportive Jako arată că este mult de recuperat în ceea ce priveşte dialogul. Dar firmele care nu au departament de comunicare, au în schimb birouri de avocatură cu atribuţii extinse, posedă oricum o abordare proprie şi specială despre ceea ce ar trebui să fie dialogul. Că aceluiaşi blogger i-au fost promise o vizită în fabrică şi un tricou gratis după dezastrul comunicativ, nu pare decât o ironie în plus.
Chiar şi firmele cu o viziune mai progresistă se chinuie cu noile canale de comunicare digitală. De fapt suntem toţi, atât persoane private cât şi instituţii, afectaţi de o schimbare media cum nu s-a mai văzut de la inventarea tiparului încoace. Cine ar fi bănuit după balonul dot-com la începutul acestei decade că Internetul se va re-etala într-un ritm atât de rapid? Fără ajutorul industriei media? User-ul a recucerit reţeaua, o populează şi cucereşte noile posibilităţi. Şi masa creează relevanţă: în fiecare zi sunt vizionate pe youtube 100 de milioane de clipuri, 45 de noi clipuri sunt adăugate la fiecare minut. Wikipedia cuprinde numai în limbile de mare circulaţie peste nouă milioane de articole. Luând în considerare numai numărul fotografiilor - în jur de patru miliarde - fiecare 1. persoană şi jumătate este prezentă pe flickr.
Dacă reţelele sociale ar fi state, ar fi de mult timp prezente la masa G8: 350 de milioane de useri pe facebook, care totalizează zilnic cinci miliarde de minute de utilizare. Doar populaţiile Chinei şi Indiei sunt mai mari.
Însă comportamentul şi rolurile noi ale user-ilor cauzează dureri de cap în special marketing-ului. Pe de-o parte pare totul atât de simplu: reţeaua devine noul mediu principal, mai ales la grupa ţintă atât de iubită publicitarilor, cei între 14 şi 49 de ani. Conform studiului actual al ARD/ZDF 96 la sută dintre cei cu vârste cuprinse între 14 şi 29 de ani folosesc cu regularitate Internetul, la cei cu vârste între 30 şi 49 de ani sunt încă 84,2 la sută. Din toate păturile sociale se adaugă noi useri: chiar şi din cadrul celor numiţi în argoul de marketing un pic peiorativ „silver surfer", cu vârste peste 50 de ani, procentul se ridică momentan la 41 la sută. Deci vorbim despre 43,5 milioane în Germania. De oameni online - mai mult decât fiecare al doilea. Urmele lor pe net sunt vizibile, pot fi analizate şi rezultatele folosite ca bază potenţială pentru strategii de comunicare.
Graţie web 2.0 aceşti oameni nu mai sunt doar consumatori. Revoluţia digitală le-a oferit acces la instrumente şi platforme pentru a-şi prezenta părerile şi mesajele unui potenţial public global. Fiecare telefon mobil cât de cât dotat oferă posibilitatea filmării propriilor idei. Platforme ca youtube permit distribuţia globală. Bineînţeles că nu se va realiza un al doilea „Titanic” cu asemenea mijloace de producţie. Dar până acum ele nu au stat niciodată la dispoziţia individului. Chiar dacă majoritatea acestor producţii sunt privite de către producătorii profesionişti de media drept „loser generated content”: digitalizarea media conduce şi la democratizarea lor. Fiecare este potenţial consumator, dar în acelaşi timp membru într-o comunitate, producător şi multiplicator. La o medie de 130 de prieteni pentru fiecare user pe facebook, aceasta înseamnă o putere pe piaţă extraordinară. Iar mediile cu care se lucrează sunt cunoscute. Nu este vorba de „rocket science”: Fotografii? Baza oricărei reclame bune de când lumea. Text? Sute de redactori şi experţi de PR cu diplomă îşi scuipă în palme. Film? Nu e altceva decât televiziune şi din nou un domeniu pentru profesioniştii din marketing. Care este motivul atunci pentru care firmele şi userii nu găsesc drumul unii către alţii în social media?
Citeşte articolul integral pe 
|
