|
Dacă ar fi să reprezint vizual situaţia actuală privind activitatea de lobby în România, aş recurge la imaginea unei balanţe. Fundamentarea lobby-ului este un balans a două talere pe care se află, de o parte, dreptul de petiţionare şi libertatea de exprimare iar pe de alta, dreptul la informaţie. Pentru că cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi (1).
În cele ce urmează, vă propun să analizăm mai atent conţinutul celor două talere ale balanţei activităţilor de lobby în căutarea acelei stări de echilibru necesară respectării drepturilor fundamentale ale tuturor actorilor implicaţi.
Primul taler: libertatea de exprimare şi dreptul de petiţionare
Lobby-ul are ca fundament dreptul de a petiţiona (drept garanţie în baza căreia orice persoană îşi poate asigura înfăptuirea celorlalte drepturi ale sale, atunci când îi sunt încălcate sau nu i se asigură condiţiile realizării acestora) şi libertatea de exprimare (care, potrivit articolului 30 din Constituţie, reprezintă posibilitatea individului de a-şi exprima prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, gândurile, opiniile, credinţele religioase şi creaţiile spirituale de orice fel). Astfel, activitatea de lobby nu poate fi restricţionată în niciun fel, deoarece astfel s-ar încălca sau îngrădi un drept sau o libertate constituţională. De acest lucru ar trebui să ţină cont legiuitorul pentru o eventuală reglementare a activităţii şi pentru a nu o restrânge prin limite privind pregătirea profesională sau apartenenţa la diverse organizaţii, cum s-a întâmplat, de altfel, în iniţiativele legislative de până în prezent.
Astfel, orice cetăţean, persoană juridică sau organizaţie care se simte lezată sau ameninţată de o anumită lege are dreptul să ceară modificarea ei, fie reactiv, fie preventiv. Desigur, oricine se poate folosi de intermediari în exercitarea acestui drept pentru maximizarea succesului, însă aceasta nu îi anulează dreptul în sine, putându-se folosi de el în continuare, în mod individual sau în colaborare cu alte persoane sau organizaţii.
Deciziile Guvernului, Parlamentului şi ale autorităţilor publice centrale şi locale influenţează oameni şi organizaţii, de aceea este necesar să fie consultate în elaborarea unor decizii ce le pot afecta interesele, activitatea de lobby constituind astfel un mecanism prin care se menţine legătura dintre alegători şi aleşi. Deşi pot avea multiple valenţe, decidenţii au totuşi limitele lor şi nu pot lua întotdeauna deciziile corecte, bazându-se doar pe cunoştinţele lor, fără a-i consulta mai întâi pe cei care vor resimţi sau resimt deja consecinţele unor decizii.
Pentru că adesea se vorbeşte peiorativ la adresa grupurilor de interese, menţionez faptul că, prin Legea nr. 161/2003, art. 118, Parlamentul României recunoaşte şi defineşte grupurile de interes economic ca persoană juridică cu scop patrimonial, reprezentând o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice (maxim 20), constituită pentru o perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective.
Pe lângă definirea acestui tip specific de grup de interes prevăzută de lege, termenul cuprinde şi alte semnificaţii. Literatura de specialitate (2) surprinde multiple definiri ale grupurilor de interes, mai mult sau mai puţin diferite unele de altele. Majoritatea, însă, desemnează un ansamblu organizat de indivizi care, în vederea apărării şi susţinerii unor interese comune, încearcă să influenţeze procesul decizional, respectiv formularea politicilor publice. Cele mai multe dintre acestea reprezintă interese ocupaţionale sau profesionale, remarcându-se cele din sectorul economic privat, dar şi asociaţiile din sectorul public, asociaţii ce reprezintă un anumit tip de organisme administrative sau de organizaţii non-profit, alături de grupuri ce reunesc membri din ambele sectoare.
Lobby-ul este, aşadar, un instrument legal de informare pe care îl pot folosi atât cetăţenii individuali cât şi organizaţii, asociaţii sau grupuri de interes legal constituite, atât în nume propriu cât şi pentru şi în numele altor persoane, organizaţii sau grupuri de interes.
Şi atunci… unde este problema?
Citeşte interviul integral pe 
|
